Sensul vietii (plato.standford.edu)

Abordarea conceptului de “sens”:

• Intrebarea se refera in general la sensul in viata a unei persoane si nu la sensul rasei umane in general;
• Se face o distinctie intre “viata cu sens” si “viata semnificativa” sau “viata importanta” (de cercetat despre aceasta diferenta, mai ales fata de semnificativ/cu sens);
• Concentrarea pe sens in viata este ceva bun in sine, ofera un motiv de baza pentru actiune;
• O viata cu sens nu este de genul “totul sau nimic”, vine in grade, unele perioade sunt mai insemnate decat altele si unele vieti luate ca intreg sunt mai semnificative;
• Conceptul de “sens in viata” este diferit de conceptul de “fericire” sau “corectitudine”;
• Valoarea “sensului” este data de triada: bunatate, in sensul de relatii bune, dragoste, colegialitate, moralitate); reflectie intelectuala (intelepciune, educatie, descoperiri) si creativitate (in special artele);
• Sensul este dat de un amalgam de idei suprapuse cum ar fi indeplinirea unor scopuri de ordin superior, meritarea unei stime sau admiratii substantiale, a avea un impact notabil sau transcenderea naturii umane;
• Sensul este dat de o singura “proprietate” cum ar fi devotamentul catre bunuri calitativ superioare, depasirea limitelor sau aducerea unei contributii semnificative;
• Cercetarea sensului vietii nu este altceva decat cautarea informatiilor sensoriale, poate o naratiune despre viata sau o exlicatie a sursei si destinului acesteia (criticata pentru ca nu surprinde ca sensul in viata este bun de dragul lui si ca actiunile umane in sine sunt ceea ce poarta sensul)

Teorii cu privire la sensul vietii

Teoriile sunt impartite in mod standard pe baze metafizice, adica pe baza a ce considera ele ca sunt proprietatile care constituie sensul vietii. Pot fi impartite in trei mari arii:

1. Supranaturalismul: teoriile potrivit carora un taram spiritual este esential pentru sensul vietii. Spiritualul este conceput in general in termenii lui Dumnezeu sau a unui suflet cum este el perceput in credintele Abrahamice. Supranaturalismul este diferit de Teism care pretinde ca Dumnezeu exista;
2. Naturalismul: lumea fizica, asa cum este cunoscuta prin metode stiintifice este esentiala pentru scopul vietii, o viata semnificativa este posibila si fara existenta unui taram spiritual;
3. Nihilismul: viata este lipsita de sens.

A. Supranaturalismul

Exista o abordare extrema, potrivit careia conditia spirituala este esentiala pentru orice sens al vietii sau abordarea moderata potrivit careia conditia spirituala este necesara pentru un sens mai mare sau suprem in viata, ar spori sensul vietii, dar nu este necesara pentru viata ca atare. Viata poate avea un sens si fara existenta sufletului sau a lui Dumnezeu, dar nu cel mai de dorit. Sunt doua mari ramuri (inclusiv un mix intre ele):

1. Centrate pe Dumnezeu (inteles ca persoana spirituala care este atot-stiutoare, atot-puternica si atot-cunoascatoare si care este baza universului), conform caruia o legatura cu Dumnezeu constituie sens in viata, chiar daca lipseste sufletul (inteles ca o substanta nemuritoare, spirituala care contine identitatea cuiva). Aceste teorii nu apeleza la viata eterna in argumentare. Argumente:
   • Dumnezeu are un plan pentru univers si o viata este semnificativa doar in masura in care il ajuta pe Dumnezeu sa realizeze planul. Doar scopul lui Dumnezeu poate fi sursa regulilor morale/valorilor obiective. Critici:
     1. Daca am fi creati de Dumnezeu cu un scop, am fi degradati si nu am mai putea obtine semnificatie in viata din indeplinirea acelui scop.
     2. Vezi argumentele naturalismului pentru existenta valorilor obiective fara necesitatea existentei lui Dumnezeu
   • Argument bazat pe Dumnezeu ca infinit, nelimitat sau inefabil. O conditie finita ar avea sens doar daca si-ar obtine semnificatia de la o alta conditie cu sens. Avem un regres de conditii semnificative si sugestia este ca regresia se poate termina doar in ceva atat de cuprinzator ca nu trebuie sa mearga mai departe pentru a obtine semnificatie de la altceva, si acesta este Dumnezeu. Obiectia: ceva poate fi semnificativ fara a-si obtine semnificatia de la altceva. Contra-argumentul standard: exista contra-exemple, cum ar fi Einstein sau Maica Teresa a caror viata a fost semnificativa si fara sa consideram existenta lui Dumnezeu.
2. Centrate pe suflet: a avea un suflet si al pune intr-o anumita stare este cea ce da sens vietii, chiar daca Dumnezeu nu exista. Sensul vietii vine de la existenta sufletului nemuritor si care, dupa moarte, potrivit unora, intra intr-un taram spiritual, transcendent (Raiul) sau, potrivit altora, se reincarneaza intr-ul alt corp pe Pamant. Sunt trei argumente principale:
   1. Ca viata sa fie semnificativa, ceva trebuie sa merite a fi facut, si acel ceva merita doar daca face o diferenta permanenta pentru lume si acest lucru necesita sa fi nemuritor (Lev Tolstoi). Critica: apeland la contra-exemple, cum ar fi ca merita sa depui efort pentru a preveni suferinta cuiva chiar daca si tu si el sunteti muritori.
   2. Viata ar parea absurda daca cei rai ar inflori si cei drepti ar suferi, cel putin presupunand ca nu exista nici o alta lume in care aceste nedreptati sa fie indreptate, fie de Dumnezeu, fie de o forta Karmica. Prin urmare viata ar fi nesemnificativa fara un suflet necesar ca dreptatea sa fie facuta. Critica: nu este evidenta necesitatea unei vietii eterne pentru dreptate si, in plus, unele vieti au fost semnificative tocmai pentru ca au intalnit nedreptatea si au combatut-o.
   3. Sufletul ar fi necesar pentru a avea un fel de liber arbitru fara de care viata noastra ar fi lipsita de sens. Daca am fi doar fiinte fizice, supuse legilor naturii ca orice altceva din lumea materiala, atunci nu am putea actiona din motive morale si, prin urmare, nu am avea importanta.(Kant) Critica: chiar daca af fi necesara o esenta spirituala, nu este evident ca ar trebui sa fie nemuritoare.

B.Naturalismul

Abordarea moderata pretinde ca, desi o viata semnificativa este posibila intr-un univers pur fizic, existenta unui taram spiritual ar spori semnificatia vietii, desi nu ar fi contributia majora la ea. Abordarea extrema: viata ar fi mai semnificativa daca nu ar exista un taram spiritual de loc, care, daca ar exista, ar diminua sensul disponibil pentru noi.

Distinctia este data de masura in care teroriile considera ca mintea umana constituie sens si daca exista conditii de sens invariante in randul fiintelor umane.

1. Subiectivism: considera ca nu exista standarde de sens invariante, deoarece sensul este relativ la subiect, adica depind de scopurile sau dorintele individuale, care nu sunt impartasite de toata lumea. Ceva este semnificativ pentru o persoana daca o doreste cu tarie sau intentioneaza sa o caute si primeste. Argumente:
   • Daca viata unei persoane este semnificativa pentru ea sau naturii sale, avem motive sa credem ca sensul este pur si simplu o functie a acelor chestiuni de care persoana respectiva are grija.
   • Adesea semnificatia provine dintr-o activitate sau experienta in care suntem absorbiti, spre deosebire de una frustranta sau plictisitoare.
   • Sensul este ceva care face viata sa merite a fi continuata, adica iti ofera un motiv sa te ridici din pat dimineata. Critici: ele neglijeaza rolul valorilor obiective in realizarea personala, absorbirea intr-o activitate sau a avea un motiv sa traiesti si nu raspund la contra-exemple cu activitati puerile.
2. Obiectivism: exista unele standarde invariante pentru semnificatie, deoarece sensul este, cel putin partial, independent de minte, adica nu se obtine doar in virtutea faptului ca este obiectul starilor mentale ale cuiva. Ceva este semnificativ (partial) pentru valoarea sa intrinseca, indiferent daca este dorit sau intentionat. Moralitatea (binele), cercetarea (adevarul) si creativitatea (frumosul) sunt considerate de majoritatea ca activitati care confera sens vietii. In evaluarea obiectivismului sunt relevante dezbateriile despre existenta si natura valorilor. Dupa unii, sensul in viata nu se acumuleaza daca te preocupa un proiect nesemnificativ si de asemenea daca iei un proiect important dar de care nu iti pasa sau nu esti multumit de el. Dupa altii, desi atractia subiectiva nu este necesara pentru semnificatie, aceasta ar putea sa o sporeasca. Au fost propuse ca si conditii semnificative obiective:
   • Conectarea pozitiva cu unitatea organica dincolo de sine
   • A fi creativ
   • Trairea unei vieti emotionale
   • Promovarea consecintelor bune
   • Exercitarea sau promovarea unei naturii rationale in moduri exceptionale
   • Progresul catre scopuri care nu pot fi niciodata realizate pe deplin
   • Realizarea unor obiective care sunt transcendente pentru ca au o durata lunga si o amploare mare
   • sa traiesti virtuos
   • sa iubesti ceea ce merita iubit

   Majoritatea teoriilor naturaliste trateaza viata ca o suma de parti care sunt semnificative. Dar in mod frecvent se sutine si ca viata in ansamblu poate afecta mult semnificatia acesteai dincolo de semnificatia partilor. De exemplu, o viata care are parti care confera sens, dar care este extrem de repetitiva, nu este maxim de semnificativa. O viata care evita repetarea si in plus se termina cu o cantitate substantiala de parti repetitive este mai semnificativa decat una care se termina cu mai putine. Deasemenea o viata in care partile sale lipsite de sens (nedotite) dau nastere partilor sale semnificative printr-un proces de crestere personala, pare semnificativa. Se argumenteaza ca singurul purtator posibil al sensului in viata este viata unei persoane in ansmblu si nu orice relatie sau stare izolata. Judecatile cu privire la semnificatia unei parti sunt doar provizorii.

3. Respingerea lui Dumnezeu si a sufletului.Argumente:
   • o viata infinita nu ar putea evita sa devina plictisitoare, facand viata lipsita de sens (dar plictiseala este suficienta pentru lipsa de sens?)
   • viata ar deveni repetitiva, fiind un numar finit de actiuni pe care le-ai putea efectua, relatii pe care le-ai putea avea si stari in care ai putea sa fi, perspectiva care ar putea fi descurajanta pentru unii (dar ar putea sa nu-ti amintesti de ele);
   • daca modelul vietii cuiva in ansamblu conteaza in mod substantial, si un model adecvat ar include un inceput, un mijloc si un sfarsit, pare ca o viata care nu se termina niciodata nu ar avea structura narativa relevanta (dar unii opteaza pentru un sir de nuvele in loc de roman)

C Nihilism (Pesimism)

1. Supranaturalism extrem + ateism = pesimism. Daca consideri ca Dumnezeu sau sufletul sunt necesare pentru un sens in viata si crezi ca niciunul nu este real;
2. Teorii care neaga existenta valorilor obiective:
• Valorile obiectiv reale sau universal justificate nu ar exista, ar fi diferit de orice altceva ar fi in univers;
• Viata ar fi lipsita de sens daca nu ar exista un set de standarde morale care ar putea fi pe deplin justificate pentru toti solicitantii rationali, dar se intampla ca astfel de standarde nu pot exista pentru persoanele care pot intotdeauna sa puna la indoiala in mod rezonabil o afirmatie data;
• Sustinem anumite credinte despre obiectivitatea si universalitatea moralei si valorilor conexe, cum ar fi sensul, deoarece acestea erau avantajoase din punct de vedere evolutiv pentru stramosii nostrii, nu pentru ca sunt adevarate.
3. Teorii care accepta existenta valorilor obiective, dar neaga ca viata noastra ar obtine sens din promovarea lor:
   • lumea fizica contine un grad infinit de valoare, nimic din ceea ce facem nu poate face diferenta in ce priveste sensul, deoarece infinit plus orice egal tot infinit;
   • Argumentul asimetriei – este imoral sa aducem oameni noi in existenta deaorece ar fi intotdeauna in dezavantajul lor (raul existentei, adica suferinta, este dezavantaj real fata de inexistenta, iar placerile existentei nu sunt avantaje reale fata de inexistenta unde nu esti privat de nimic);
4. Teorii care considera viata unei fiinte umane in raport cu toate timpurile si toate locurile. Din acest punct de vedere viata unei persoane nu pare sa conteze.
5. Cei care sustin determinismul, adica ne lipseste autoguvernarea sau liberul arbitru.